duminică, 9 iunie 2013

Tema Calatoriei in Baltagul

Alcatuiti un eseu in care sa abordati tema calatoriei sau a aventurii in lumea unui roman citit de voi si la care sa para ca sunteti prezenti.


       Calatoria este deobicei o perioada mai scurta sau mai lunga de timp care in mod normal este facuta in scopul relaxarii , dar, in unele cazuri , scopul ei este unul total opus.Tema Calatoriei poate fi privita din diferite perspective de autori dar, in general ,este pusa in stransa legatura cu tema initierii.
      Romanul "Baltagul" de Mihail Sadoveanu este dominat de aceasta tema,urmata imediat de aceea a initierii si de cea a  familiei.
      Vitoria,neprimind vesti de la sotul sau cere ajutor preotului iar mai apoi babei Maranda,pentru a-l gasi.Nereusind sa afle nimic concret s-a hotarat sa-si duca fata la manastire si impreuna cu fiul ei sa plece in cautarea sotului lasand totul in urma.Asadar cei doi isi incep calatoria la care incet , incet reusim sa participam si noi prin intermediul operei.
     Desi iarna se apropie reusim sa mergem pe urmele lui Nechifor din sat in sat,din loc in loc gasind informatii si indrumatii noi iarasi si iarasi pana cand,ajunsi la locul de unde cumparase oile,am aflat ca si-a continuat drumul cu doi tovarasi.Urmandu-i si noi am ajuns la Suha iar mai apoi la Sabasa .Acolo am ramas incremeniti cand am aflat ca din trei mai ajunsesera doar doi si ca Nechifor se pierduse pe drumul dintre cele doua sate.Nedorind sa ne  lasam doar pe mana autoritatilor ne-am continuat cautarea,ajutati si de altii ,si l-am gasit pe Lupu,cainele lui Nechifor, care ne-a condus intr-un final la trupul neinsufletit al acestuia.
    Desi pare ca acesta este punctul in care calatoria ia sfarsit nu este asa, adevarata finalitate a acesteia fiind in momentul in care cei doi ucigasi sunt capturati.
   Parerea mea este ca oricat de placuta sau neplacuta ar fi o calatorie aceasta trebuie facuta cu cap si cu foarte multa luciditate.
   In cazul romanului nostru Vitoria si Gheorghita au dat dovada de foarte mult curaj si inteligenta in unele cazuri,reusind sa fie tari pana in ultima clipa.Perseverenta de care au dat dovada este una admirabila,dupa parerea mea,si cred ca este intr-adevar uimitor ca,intr-o asemenea situatie au reusit sa-si pastreze calmul si sa-si duca misiunea la bun sfarsit. 

Caracterizarea lui Ionut Jder


Realizati intr-un text de 40-60 de randuri caracterizarea personajului Ionut Jder,asa cum reiese ea din primul volum al romanului "Fratii Jderi"

       Ionut Jder este fiul cel mai mic al comisului Manole Par-Negru si in acelasi  timp personajul principal al romanului "Fratii Jderi " de Mihail Sadoveanu.In primul Volum ne este prezentata in cea mai mare parte initierea lui Ionut care este pe calea dintre adolescenta si maturitate,dovada fiind si numele sau ,Ionut,diminutivul de la Ion.In cadrul volumului baiatul este caracterizat atat direct , din spusele altor personaje,cat si indirect,din fapte.

       Ionut Jder era un copil descurcaret("Ionut puse la cale un plan")viteaz,mandru("Se simtea mai viteaz ca niciodata si mai ales mandru")si credincios("crezu vremea potrivita sa se intoarca la parintele Nicodim,sa ieie binecuvantare de drum").Desigur ,este vizibil si faptul ca baiatul era destul de curajos daca,neparticipand la vreo lupta, se avanta cu toata puterea impotriva tatarilor si, mai mult , pleaca in cautarea Nastei si intra in tabara dusmanului,chiar  daca stia bine ce pericole il asteapta.

    Din punct de vedere familial putem spune in primul si in primul rand ca Ionut era mezinul familiei("fiind mezinul celor patru")politicos("i-a dat mana sa i-o sarute"),era indragit de mama sa("placand tuturora ii place si ei"),era acceptat in cadrul familiei("ii zice lumea si Jder"(...)"pana ce descoperi ca ,in coada ochiului lui stang ii naste pata de Jder"),cu toate acestea era orfan,slab si strain("baitandru subtiratic,strain si orfan").Nu in ultimul rand,in relatia lui cu Alexandrel era loial si grijuliu("S-a intamplat ceva,ai nevoie de mine?")

In relatie cu alte personaje ,Ionut o ducea foarte bine,intelegandu-se de minune cu parintii si fratii lui si cu Alexandrel ,acest lucru doar fiindca acesta nu stia de relatia lui Ionut cu Nasta.Cu Stefan-Voda se intelege bine pana in momentul in care se petrece ambuscada in care este prins "coconul domnesc".

Dupa parerea mea Ionut este , pentru varsta lui,destul de curajos dar nu mi se pare frumos din partea lui ca isi tradeaza prietenul si pe deasupra il minte pana aproape la final si il lasa sa creada lucruri despre care stia sigur  ca nu sunt adevarate,avand in vedere ca pe langa faptul ca erau prieteni,erau si frati de cruce si depusesera un juramant.

miercuri, 5 iunie 2013

Adolescenta Eseu


Alcatuiti un eseu pe tema adolescentei in care sa respectati urmatoarele repere:

-Sa surprindeti problemele,framantarile dar si farmecul varstei;
-Sa vorbiti despre un model pe care il aveti/ar trebui sa-l aveti in viata;
-Sa va camuflati identitatea sub un nume fictiv;
-Sa va modificati unele trasaturi fizice sau de caracter in mod ideal;
-Sa dati textului pe alocuri forma unui jurnal;

         Adolescenta este varsta unei mari confuzii si incertitudini . Un picior este inca in copilarie, cautand inca sprijinul parintilor iar celalalt in incercarea de a fi adult,de a fi independent,de a decide singur.Mersul adolescentului este un pas inainte ,doi inapoi sau doi pasi inainte ,unul inapoi.
        Adolescentii gandesc scurt si precis adica mai mereu in extreme: bun sau rau ,grozav sau groaznic; de aceea intotdeauna prietenii sunt cei pe care se bazeaza,opiniile lor fiind foarte importante,spre deosebire de cele ale parintilor care, cand se vad pusi in fata unei transformari radicale a copilului lor nu reactioneaza tocmai cum ar trebui si se ajunge la multe certuri  fiindca ei ar vrea sa  ramana acelasi copil ascultator care nu iese niciodata din cuvantul lor.Ei nu realizeaza nevoia copilului de a-si gasi propriul drum,de a descoperi experimentand.Parintii simt nevoia sa-i controleze si sa-i supravegheze in permanenta in timp ce copiii vor sa vada totul cu proprii lor ochi , de aceea  ei tind sa isi indeparteze parintii, avand mai multa incredere in prieteni.
      Eu sunt Debbie si am 15 ani,aproape 16.Nu sunt nici foarte inalta , nici foarte scunda,ochii mei sunt de culoarea verde deschis, aproape galbeni spun unii,mai ales daca lumina este puternica, si am parul castaniu , usor spre roscat.In general imi place sa vorbesc mult,cu toata lumea si imi plac glumele bune,de aceea e si foarte greu sa ma superi.
      Deobicei , cel mai mult ma preocupa hainele.Adica pot spune ca toti banii care imi cad pe mana ajung sa fie investiti in asa ceva, chiar daca stiu ca ma imbrac doar cu o parte din ele si unele,dupa ce le-am cumparat, nu imi mai plac si nu le port nici macar odata ,ajungand dupa cateva luni sa gasesc haine prin dulap despre care nici nu stiam ca exista .O pasiune mai mare decat pierdutul timpului in fata calculatorului nu am fiindca ma plictisesc rapid de toate hobby-urile.Realizez totusi cat de importanta e scoala si incerc pe cat posibil sa nu imi dezamegesc parinti in privinta notelor.Cand mai apar momente in care nu vreau sa invat sau sa-mi fac temele stiu la ce sa apelez.Sau mai bine zis la cine.De mica,si cand zic mica ma refer dintotdeauna, am considerat-o mereu pe una dintre cele mai bune prietene ale mele ,Abbey,un model demn de urmat.E cu 4 ani mai mare decat mine si acum nu mai avem niciuna timp sa vorbim ca inainte dar,de fiecare data cand reusim acest lucru ma face practic sa-mi doresc sa invat si sa realizez cat de  important e si ce influenta va avea pe viitor.Nu e cine stie ce geniu dar mereu am admirat-o pentru perseverenta ei si puterea de a trece cu zambetul pe buze peste toate,asta cel putin in fata mea.
        In general toti adolescentii sunt prea preocupati de aspectul fizic si de ceea ce cred ceilalti despre ei,dorindu-si cat mai multa atentie.Scoala e si ea pe acolo in plan secundar,si principal cand iei vreo nota proasta si trebuie sa o repari rapid pentru a nu ajunge sa ii superi pe parinti atat de tare incat sa ramai fara internet sau telefon.Dar ,in fine,toti ne confruntam cu asta la varsta noastra si probabil cand o sa ajungem la varsta prietenei mele(20 de ani) o sa ne intrebam si noi la fel ca ea:"Alea chiar ni se pareau probleme?"